Mâinile tale frământau
Aluaturile ce ieri ne încântau,
Mâinile tale spun povești
Despre lumi nepământești,
Despre vremuri de mult uitate
Ce au săpat cicatrici pe spate;
Mâinile tale mă mângâie,
De când sunt copilă mă îmbie,
M-au crescut, m-au alintat,
Azi de tine nu am uitat;
Mâinile tale sunt muncite
De ale vremuri griji tocite,
Au clădit, au șters și au uitat
Ce drum greu au îndurat;
Mâinile tale mă roagă,
Să am viața lungă, dragă;
Tot ce ție ți-a fost refuzat,
Mie să îmi fie fie dezlegat;
Mâinile tale azi sunt reci,
După gât nu mi le mai petreci,
Mâinile tale astăzi pleacă,
Dorul meu deja se înneacă;
Mâinile tale îmi lipsesc,
Lacrimile nu se opresc;
Mâinile tale azi sunt ale mele,
Și leg punți acum cu ele,
Punți de veghe ce nu dorm
Între sufletele călător,
Între sufletele ce au plecat
Și cele ce plâng pe-nserat.
