Miercuri îţi trimit un punct; Joi începi să îl priveşti, Vineri îl transformi în rând Într-o exclamare: ce doreşti?! Sâmbătă îl tot priveşti, Într-o întrebare îl priponeşti; Şi din al tău sarcasm privind, Îl transformi în punct, glumind. Punct din punct îmi tot transmiţi, Şi te faci mereu că uiţi, Că oricâte mări eviţi, Voi ştii mereu ce punct emiţi! Photo by Vincentiu Solomon on Unsplash

Ploaia îmi bătea din nou la geam, Picurii obrajii îmi sărutau, S-a dus mirosul din hainele mele Și atingerea ta de pe coapsele mele.   Toate mă cheamă să le ating din nou Dar ele mă resping în tăcere ca un ecou; Săruturile înecate în suspine, Vocea tremurândă în mulțime, Toate dispar Sub ploaia ce îmi bate în geam în zadar; Închid ochii și alerg Departe de privirea ta în care mă înec;   Ploaia însă nu se oprește, Îți mângâie chipul de care îmi e dor nebunește; Buzele tale mă roagă să caut o ultimă vlagă Cu care să mă pierd în focul tău, Să mă mistui până nu mai sunt eu, Ca apoi să îți întorci alt tău chip Urmărind un vechi stereoptip, Al sufletului ce râvnea După o inimă ce nu exista.       Photo by reza shayestehpour on Unsplash

Mâinile tale frământau Aluaturile ce ieri ne încântau, Mâinile tale spun povești Despre lumi nepământești, Despre vremuri de mult uitate Ce au săpat cicatrici pe spate;     Mâinile tale mă mângâie, De când sunt copilă mă îmbie, M-au crescut, m-au alintat, Azi de tine nu am uitat;     Mâinile tale sunt muncite De ale vremuri griji tocite, Au clădit, au șters și au uitat Ce drum greu au îndurat;     Mâinile tale mă roagă, Să am viața lungă, dragă; Tot ce ție ți-a fost refuzat, Mie să îmi fie fie dezlegat;     Mâinile tale azi sunt reci, După gât nu mi le mai petreci, Mâinile tale astăzi pleacă, Dorul meu deja se înneacă;   Mâinile tale îmi lipsesc, Lacrimile nu se opresc;     Mâinile tale azi sunt ale mele, Și leg punți acum cu ele, Punți de veghe ce nu dorm Între sufletele călător, Între sufletele ce au plecat Și cele ce plâng pe-nserat.  

Privirea ta m-a încătușat De cand ți-am simțit parfumul Și mintea mi s-a tulburat Când am simțit că ești primul;   Primul din același univers Care cunoaște același înțeles Al cuvintelor de iubire Fără să însemne înrobire;   Primul care a înțeles Că iubirea dă totului sens Că viața e făcută pentru iubire Și zilele devin o amintire.     Îmi amintesc prima răsuflare Atunci când m-ai sărutat, Prima dulce alunecare A primului oftat;   Când mi-ai spus că mă iubești Pur și simplu, fără povești Prima mână în părul meu,   Când mi-ai spus că mereu Să-ți fiu aproape în viața ta;   În sfârșit ți-ai găsit neînfricata Care să stea la al tău braț Când lumea vrei să o străbați În lung și în lat să cucerești Meleaguri noi, pline de povești.     Mă uit la stele și le mulțumesc, Că în sfârșit au înțeles Că tu ești tot ce căutam În acest mare amalgam De suflete rătăcite Care au uitat cum e să fie iubite.